Exista momente in care ma gandesc daca cei din jurul meu ma cunosc intradevar, daca stiu ce sunt , cine sunt eu . Acum plang.De ce ? Pentru ca am cedat din nou datorita prostiei de care dau dovada : uit de mine pentru ceilalti . Incerc sa ii fac pe altii fericiti , ajutandu-i , lasandu-ma pe mine in cazul acesta ,balta. Imi dau seama de lucrul asta cand raman singura, imi dau seama ca am renuntat la ceva ce putea fi frumos , doar pentru ca ... asa am vrut eu in momentul ala, sa fac ce vor ceilalti. Si se intampla mereu...Cum e cand realizez ca fac asta ? Dupa cum am spus... plang. Ma gandesc ca ei nu renunta pentru mine , sau poate asa cred eu . Poate sunt nebuna. Sigur ei asa ma considera.Nu ma interseaza. Oricum nu ma intereseaza de mine ... Lacrimile sarate imi curg pe fata.Nu le pot opri, sau poate ca nu vreau ... Am spus ca plec , dar ma ascund in tacere si privesc... tot mie imi fac rau... ah, mai bine ma pun in pat. noapte buna...
2 comentarii:
pai asa tre sa fc...mai intai fc ce e bn pt u si apoi dk ai timp si iti convine c e bn si pt ceilalti...sper k poti sa te skimbi spre binele tau...te iubesc:*:*
ai sa vezi ca la timpul potrivit si tu vei fi ajutata de cei din jur, nimeni nu te va lasa balta.
scrii foarte frumos :).
ai grija de tine >:D<
Trimiteți un comentariu