Drogul... Ataca mintea, ataca trupul, ataca sufletul. Dupa ce le-a ispitit, facandu-le sa se simta invincibile pentru o clipa, drogul isi cere dreptul de calau, distrugandu-si victimele.(Requiem for a dream - recomand filmul ! )
esti drogul meu .
marți, 27 ianuarie 2009
TU
duminică, 25 ianuarie 2009
Amestec obosit
Am incercat o ora intreaga sa imi pun in ordine gandurile care vreau sa le scriu ... Nu am reusit.Am realizat insa faptul ca totul este un mare amestec obosit si ca mai bine ma odihnesc in noaptea asta si maine voi pune totul cap la cap.
Predeal : tentatii , poze , nervi si insuportabilitate , fericire si ras puternic , curatenie si gunoi , zapada si noroi , a`ti atinge sau nu scopurile , iubire si .. iubire
cred ca astea o sa fie etichetele pentru urmatoarea postare ...
somn usor mie...
miercuri, 7 ianuarie 2009
Somn usor , vise placute...
totul se invarte in jurul meu .
de ce a zis ca a visat exact invers cum i s-a intamplat tatei ? ce avea sa spuna cu asta ?
" cum adica ? ce vis a fost ala ? ce ati vazut? "
si cand el a deschis gura eu am fost trimisa in alt loc. nu mai eram in centru orasului. eram in restaurantul Magic .
era foarte multa lume ( ca la bal ) si foarte multe lumini aurii (care aproape ca ma orbeau )...dar totul era atat de clar , toti erau atenti la scena de la etaj.
eu eram langa " actorii principali ", fara ca nimeni sa nu imi spuna nimic, priveam si ascultam tensionata.
Langa balustrada era un copil de vreo 10 - 11 ani . Da !Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca eram eu . Dar cum ?
Al doilea actor si-a facut aparitia zbierand ca un nebun :
" stingeti luminile ! imi e rau ! stingeti luminile ca ma sfarsesc ! "
si deodata s-a prabusit .
Copilul a ramas cu ochii fixati pe el . fata lui nu exprima nimic . dupa 2 minute barbatul a deschis ochii ( sigur il interpreta pe tata , asa a patit si el cand s-a simtit rau , a spus sa stingem lumina si i s-a facut rau... dar nu a fost asa, eram chiar noi, nu personaje. dar NU A FOST ASA )
. " de ce nu reactionezi ? de ce nu plangi pentru mine ? esti socata sau nu vrei sa suferi pentru mine ? nu iti pasa de mine ?"
la atatea intrebari copilul a raspuns senin : " inca nu ai murit ? "
barbatul a ramas socat .
dupa putin timp copilul a zis : "atunci o sa mor eu in locul tau " ,
nu a asteptat vreo replica si s-a aruncat de la etaj exact in centrul restaurantului .
am inceput sa plang in hohote. nu puteam sa mor . nu puteam sa ma vad murind.
cei de jos , de la mese aplaudau . am tipat la ei printre lacrimi sa nu mai aplaude , era trist nu era vesel , sau se bucurau ca am murit ?
in urmatoarele secunde mi-am zarit colegii , iar pe buzele fericite ale Ramonei am citit cuvintele
"lasa hei ca erai mica ! erai mica. e ok acum ! "
eu plangeam si nu suportam aplaudele care parca ma sufocau
lacrimi de foc imi udau obrajii, auzeam cum plang , atunci mama mi-a pus mana pe frunte si mi-a zis ca totul e ok. ca e doar un vis.
am suspinat inca 5 minute dupa ce m-am trezit, apoi somnul m-a furat din nou pe taramul lui.
dimineata mi-am adus aminte de vis. visul meu era despre visul vecinului meu in care parca am fost prezenta. era un vis. dar nimic nu putea fi adevarat. poate doar mici concidente cum ar fi lumina insuportabila .
de ce am plans ? de ce am visat asta ?...A FOST UN VIS...
somn usor...
de ce a zis ca a visat exact invers cum i s-a intamplat tatei ? ce avea sa spuna cu asta ?
" cum adica ? ce vis a fost ala ? ce ati vazut? "
si cand el a deschis gura eu am fost trimisa in alt loc. nu mai eram in centru orasului. eram in restaurantul Magic .
era foarte multa lume ( ca la bal ) si foarte multe lumini aurii (care aproape ca ma orbeau )...dar totul era atat de clar , toti erau atenti la scena de la etaj.
eu eram langa " actorii principali ", fara ca nimeni sa nu imi spuna nimic, priveam si ascultam tensionata.
Langa balustrada era un copil de vreo 10 - 11 ani . Da !Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca eram eu . Dar cum ?
Al doilea actor si-a facut aparitia zbierand ca un nebun :
" stingeti luminile ! imi e rau ! stingeti luminile ca ma sfarsesc ! "
si deodata s-a prabusit .
Copilul a ramas cu ochii fixati pe el . fata lui nu exprima nimic . dupa 2 minute barbatul a deschis ochii ( sigur il interpreta pe tata , asa a patit si el cand s-a simtit rau , a spus sa stingem lumina si i s-a facut rau... dar nu a fost asa, eram chiar noi, nu personaje. dar NU A FOST ASA )
. " de ce nu reactionezi ? de ce nu plangi pentru mine ? esti socata sau nu vrei sa suferi pentru mine ? nu iti pasa de mine ?"
la atatea intrebari copilul a raspuns senin : " inca nu ai murit ? "
barbatul a ramas socat .
dupa putin timp copilul a zis : "atunci o sa mor eu in locul tau " ,
nu a asteptat vreo replica si s-a aruncat de la etaj exact in centrul restaurantului .
am inceput sa plang in hohote. nu puteam sa mor . nu puteam sa ma vad murind.
cei de jos , de la mese aplaudau . am tipat la ei printre lacrimi sa nu mai aplaude , era trist nu era vesel , sau se bucurau ca am murit ?
in urmatoarele secunde mi-am zarit colegii , iar pe buzele fericite ale Ramonei am citit cuvintele
"lasa hei ca erai mica ! erai mica. e ok acum ! "
eu plangeam si nu suportam aplaudele care parca ma sufocau
lacrimi de foc imi udau obrajii, auzeam cum plang , atunci mama mi-a pus mana pe frunte si mi-a zis ca totul e ok. ca e doar un vis.
am suspinat inca 5 minute dupa ce m-am trezit, apoi somnul m-a furat din nou pe taramul lui.
dimineata mi-am adus aminte de vis. visul meu era despre visul vecinului meu in care parca am fost prezenta. era un vis. dar nimic nu putea fi adevarat. poate doar mici concidente cum ar fi lumina insuportabila .
de ce am plans ? de ce am visat asta ?...A FOST UN VIS...
somn usor...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)